Ajuns in camera, deschise tv-ul. La fel de repede il inchise. Nu-i placea. Il plictisea.

Isi date jos ochelarii. 

Nu stia daca mai putea salva ceva, daca lumea va fi din nou ca inainte, dar ii era prea greau sa mai creada. L ael era mai bine. Nu erau obstacole, totul se petrecea dupa cum doarea el. Actinua el o facea. Peisajul era al lui, personajele inca nu le descoperise. Totul era infinit, era o vale lunga, interminabila. Si el credea ca trebuie sa fie cineva acolo.

Ei erau acolo. Toti. Da, erau. Acum ii descopera. Prietenii lui. Asa cum dorea el sa fie. Intunecati, nimeni nu-i vedea cunostea, nu-i putea descoperi. Doar el. Ei ieseau din intunericul acela,  in lume alui era intuneric. Poate ca asa isi dorise el? Nu stia. Dar ei vorbeau, i se destainuiau.

Unul era albastru, altul negru, altul gri, mari, mici , si il priveau.

Acum parca totul era mai bine. In drum spre casa se intalnise cu un tip, si totul mersese. Parea ca se aseamana cu el intru-un fel sau altul, parea ca l-ar intelege, si ca e la fel de certat cu lumea ca si el. Vorbisera despre scoala putin, se imprietenisera. Se vor intalni si maine.

Statea pe pat. Auzi usa de la inttrare . Brusc, reveni din nou la starea de dinainte. Nu, era doar o iluzie. Nici el nu stai ce. Nu era mai bine. Era tot nor negru afara, pereti prea gri si mici, parca-l strangeau. Lumea intreaga era fara culoare, palida, si el era la fel. El dse jucase in ea candva,   acum ea se juca cu el. Si-l ametea, rau.

Arunca o privire in jur. Iar. Nimic nu era prea shimbat fata de ieri. Monoton, fraa vlaga, mobila veche. Lacrimile erau pe obraji zi de zi. 

Se ridica si se duse la baie. Se uita in oglinda, se gandi, si iar se gandi, si iar.  La multe. La ea, la ei, din nou la ei, si isi vazu fata. Nu stai cine e in oglinda, nu-l cunostea pe acela. Ochii rau pierduti, departe, intr-o alta lume. Poate la fel de pustie sau poate nu. 

Incet, incet isi construia o lume alui. In care numai el avea acces. El decidea de ce , cum,  in ce fel.

Lucrurile toate erau ale lui acolo.

Se intoarse in camera cu pasi mici, nu facu zgomot. Nu era zgomo aicit, dar in lumea lui erau tipete, erau confesiuni, razbunare. 

ma obsedeaza

Incet, incet incerca sa-si alunge gandurile negre, pentru a se putea concentra mai bine, pentru a face totul sa fie perfect. Se intoarse la masa, si incepu a lucra cu substantele toxice. Incepu cu colchicina, ce era depozitata intr-o sticla neagra .

Dupa ce termina, isi dau halatul alb jos, manusile,  cazu putin pe ganduri. Iesi din camera, cobora scarile, se duse in salonul cel mare, si se aseza in fata oglinzii. Isi privea chipul in oglinda cea mare, cu rama aurie. Frumusetea lui, tineretea, ii erau palite parca, gandurile negre isi pusesera amprenta. Ochii mari, negri, altadata sclipitori, vioi, erau acum tristi si fara stralucire, obraji i erau supti, fata palida, fara pic de culoare, buzele uscate. 

Iesii afara.

Era singur in castelul pustiu, mare si rece. Lanaga el in camera mare si i ntunecata, se aflau mese pline cu fel de fel de substante: compusi organici, cetone, minerale,  acizi , oxizi, saruri, depozitate in eprubete, pahare berzelius, sau Enlermeyer. 

Nici el nu stia de ce face asta. Poate pentru ca asa dorea, nu-si mai putea infrana nici o clipa sentimentele de ura, dispret, totul trebuia sa iasa la iveala, pentru a nu-i inegri sufletul. Sau poate deja il inegrise. Simtea repulsie de fiecare data cand auzea numele lor in minte, gandul ca se va razbuna era singurul ce-l alina.

Statea langa geam si privea catre lumea de afara. O lume pe care o uitase, sau poate pe care nu o cunoscuse niciodata. II ura pe toti, iar toti il urau pe el. Pana atunci toti ii erau indiferenti, nu conta ce ar sune, ce intrigi ar tese, toti erau pusi de catre el intr-o lume gri, stearsa, nesemnificativa, nici nu ii observa, desi erau acolo.

Incet, incet totul s-a schimbat. Lumea a devenit parca tot mai prezenta, dar intr-un mod negativ, il deranja.Incet incet lumea asta deveni din gri, tot mai neagra.  Acumii observa pentru ca mersesera mult prea depare, ajunsesera mult prea aproape de inima lui, cu dorinta de a i-o nimici. Se prinsesera de cel mai scump lucru pe care-l avea, se caruia ii dedicase viata lui intreaga: Anila.

Acum se decisese sa-i indeparteze pentru totdeauna. Pentru acest lucru, pentru razbunare, isi  dedica tot timpul, pentru a conepe planuri malefice, ingrozitoare, si intunecate. Moarte, nimicire, acestea erau sungurele cuvinte ce-i treceau prin minte, si cele ce le luara locul celor odata frumose, senine ca si cerul albastru.

Acum incepuse furtuna.

Fata era in acelasi timp speriata, nedumerita, dar si curioasa sa cunoasca imprejurimile ce-i faceau cu ochiul. Ochii mari, albastrii ii se racuceau in orbite, lacomi sa vada tot mai mult.

Fiinta pasi inauntru, iar fata dupa ea. Cum intra inauntru, isi vazu chipul refelctat in gheata, si se sperie:

-Haaaa!

Imprejur era numai gheata groasa, de o parte si de altaa coridorului lung in care se aflau stateau asezate sute de oglinzi imense, ce formau parcaun labirint, in care odata cineva intrat, nu mai putea iesti. Privi in sus si i se paru ca incaperea era infinita.  Peste tot se zareau mese, scaune, obiecte , sculptate in gheata cu maiestrie. Ajunsera la capatul coridorului, si fiinta dechise inca o usa, care lasa sa se vada un salon mare, larg cel mai  frumos din cate vazuse pana atunci.

Fata aproate ca ametii.

Dincolo de portile imense de gheata, fata vuzu o lume noua, ochii ii fugeau in toate partile, nu stia incotro sa se uite mai repede, caci imensiatea de alb aproape ca o orbea. Se uita in sus, vazu cerul albastru, apoi isi cobori privirea si tresari.... vazu fel de fel de finnte, un fel de pitici, care pareau pe jumatate oameni, jumatate reni, nici ea nu era prea sigura, ce pareau a fi slugile cuiva, cu parul alb ca si zapada, fetele si pielea fina, imbracati in blanuri rupte, cai albi ce trageau imense sanii cu repeziciune, strabatand vaile inzapezite precum fulgerul, case micute acoperite de zapada, turturi mari ce sclipeau precum diamantele,  brazi inalti cum niciodata nu mai intalnise, ce atingeau cerul albastru ca niste sageti, in departare se zareau cu greau lacurile inghetate. Parea a fi o lume ciudata, a ghetii si zapezilor, caci soarele aici nu exista. Fata, isi arunca privirea peste vaile inghetate, nesfarsite, strabatu cu privirea cu o lacoma repeziciune imprejurimile, si zari niste lucruri ce pareau a fi statui facute din gheata, ce aveau fie forme de animale, fie de oameni  impietriti demult, cu expresii de frica pe fata. Se uita intr-o parte si-n cealatta curioasa, dar simti o mana rece ce-o strangea.Fiinta spuse:

- Hai , intra.

Abia acum fata isi arunca privirea curioasa in fata, si zari castelelui cel mare, facut in intregime din gheata, ce scanteia orbitor, cu turnuri inalte ce pareau ca urca spre cer si nu se mai termina.

Uimita, fata o urma pe femeie, care intra in castellu cel mare,  iar  ecoul vocii  rasuna ca intr-o alta lume

- Vino! Am ajuns!

Stateam la fereastra si priveam... chiar nu doaream sa plece, chiar daca ar fi trebuit, inca urmele pantofilor erau proaspete, era noroi , plouase de 2 zile. Eram singura in cabana, in inmia muntlior, aerul era umed, dand o senzatie de disconfort permanent. Dar pentru agitatia mea nu era de vina vremea, ci situatia disperata in care ne aflam. 

Am iesit afara, sa admir peisajul mirific, poate nu ma voi mai gandi atat. Oricum mintea mi-e obosita, trupul la fel, nici nu-mi dau seama cu de mai stau pe picioare. Alergasem fara incetare o noapte intreaga, fara sa stim incotro,printre copacii desi,  nu am mancat nimic.

Facusem pariul cu Mat si Weath, dar niciodata nu ne-a trecut prin cap ca totul va degenera si va lua asemenea proporti incat sa fim nevoiti sa abandonam totul.

Eram la petrecere, Sat tocmai deschidea vinul, bucurandu-se de compania noilor cunoscuti.Nici el nu banuia ce se va intampla in curand. Localul era mare, somptuos, situat intr-o vila luxoasa, ales special pentru evenimentul cel mare de catre Elia. Mesele erau acoperite cu fete dantelate, in concordanta cu ocazia speciala. Scaunele imbracate in materiale la fel de fine. Peretii erau acoperiti de tablouri mari, cu rama groasa, vechi.

Pe mesele celelalte erau paharele pline cu vin.

Sat se ridica, deschide sticla de vin, toarna in pahar, iar apoi il inalta, pentru a toasta.

- Sa toastam pentru sanatate s fericire! 

Apoi se auzira paharele ciocnind.

Mat isi mangaie mustata, parca nervos, si spuse:

- CE-ar fi sa mergem la ruleta sa ne distram putin?

Despre iarna

Iarna este anotimpul meu preferat. Asa a fost mereu. Nu stiu excact de ce, poate pentru ca-mi place frigul, zapada, imi place sa vad casele imbracate in alb, pentru ca pot sa alerg in zapada, iarna imi inspira puritate si libertate.

Iarna

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
1821-1890
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.



Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.
Intr-o sanie usoara care trece peste vai ...
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

 

Iubesc ploaia. Imi place frigul, tot ce e rece, gheata, zapada imaculata, ceata, burnita. Intotdeauna a fost asa. 

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Descintec de ploaie




Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

Ploaie urbana


  
Ploua!...
In orasul nostru romanesc
Ploua asa cum stim cu toti ca ploua —
Ploua “gris” ca-ntr-o estampa japoneza...
Pietonii pe trotuare se raresc,
O trasura cu un “Chrysler” in viteza,
Trec in sens invers
Si se ciocnesc...
Iar un popa cu sutana noua
Sta lipit de chioscul de ziare,
Ca un Crist de abanos intr-o vitrina
Plina
Cu tot felul de obiecte rare...
Ploua...
Si-n orasul nostru ploaia canta,
Canta ca un fonograf stricat...
De trei zile si trei nopti, neincetat,
Un tenor cu vocea falsa se framanta
Si pe strazi,
Si-n curte la palat...
Un tramvai se-ntoarce de la gara,
Si-n tramvaiul plin de pasageri
Toata lumea canta-n cor pe dinafara,
Ce-a cantat si ieri,
Si-alaltaieri...


Ploua!...
Si-n orasul nostru romanesc,
Bantuit de gripa si ftizie,
Tinerii fumeaza si tusesc,
Iar batranii dor m in vesnicie,
Ca solutiile puse-n... (paranteza)...
Ploua “gris” ca-ntr-o estampa japoneza...

"Se mai intampla sa ne indragostim de un fenomen al naturii. Byron a mangaiat un fulger, Li Po a imbratisat oglindirea lunii in apa, Shelley a adormit printre valuri, iar Empedocle s-a imbatat cu lava. Ploaia ne cade in brate, ne saruta si ne paraseste. Ca o amanta, intermitenta din fire, ea vine cand nu ne asteptam. Ea distruge orele triste. Frumusetea ploii sta in caracterul ei imprevizibil. De fiecare data, atingerea ei ma surprinde, mi se face pielea de gaina. Nu va fi nici un divort. Sotie credincioasa, ploaia e cu noi pretutindeni. La capatul zilelor, o regasim in picaturile din perfuzia de la spital." (Martin Page)

Marea Britanie

Marea Britanie este tara mea preferata. Ceva despre ea.

Denumirea oficială: Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord (de obicei prescurtată sub forma Regatul Unit sau Marea Britanie)

Poziţia geografică: Marea Britanie este situată în vecinătatea coastei de nord-vest a Continentului European. Teritoriul său este compus din Insula Marea Britanie, partea de nord a Insulei Irlanda şi un număr de mici insule aflate în mările înconjurătoare (circa 1000 de insule). Marea Britanie este mărginită de Oceanul Atlantic şi mările adiacente acestuia - Marea Nordului, Canalul Mânecii, Marea Celtică şi Marea Irlandei. În Insula Irlanda, provincia Irlanda de Nord are o graniţă terestră cu Republica Irlanda.

Marea Britanie deţine 14 Teritorii de peste Mări, răspândite pe tot globul. Acestea sunt de o mare diversitate, de la minuscula insulă Pitcairn, în mijlocul Oceanului Pacific, cu cei 47 de locuitori ai săi, până la Bermuda, în Atlanticul de Nord, care are o populaţie de 62.059 locuitori şi este unul dintre cele mai importante centre financiare din lume. Teritoriile de peste Mări sunt: Anguilla, Teritoriul Antarctic Britanic, Bermuda, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, St Helena şi Dependenţele (Insula Ascension şi Tristan da Cunha), Insulele Turk şi Caicos, Insula Pitcairn, Insulele South Georgia şi South Sandwich, Zonele Basei Suverane din Cipru.

Suprafaţa: 244.820 km2

Unităţi administrative: Anglia (Regat), Scoţia (Regat), Ţara Galilor (Principat), Irlanda de Nord (Provincie)

Capitala: Londra (7.517.700 locuitori)

Principalele oraşe: Londra (capitala Angliei), Edinburgh (capitala Scoţiei), Cardiff (capitala Ţării Galilor), Belfast (capitala Irlandei de Nord)

Clima: Clima Marii Britanii este temperată, cu veri călduroase, ierni reci şi foarte multe precipitaţii pe tot parcursul anului. Principalii factori de influenţă asupra climei constau în latitudinea nordică a ţării (între 50° şi 60° N), vecinătatea imediată a Oceanului Atlantic şi, în special, încălzirea apelor din jurul Insulelor Britanice de către Gulf Stream. Variaţiile de temperatură pe parcursul anului sunt relativ reduse. Clima Marii Britanii este influenţată puternic de masele de aer tropical-maritime, polar-maritime, polar-continentale şi tropical-continentale. Marea Britanie este situată la confluenţa maselor de aer tropical, în sud, cu masele de aer polar, în nord. În aceasta zonă, variaţiile de temperatură creează instabilitate, ceea ce determină caracterul celebru al vremii schimbătoare din Marea Britanie, unde, pe parcursul unei singure zile, se pot înregistra toate tipurile de vreme.

Populaţia: 60,2 milioane locuitori (a 20-a populaţie ca mărime din lume)

Structura populaţiei: britanici (englezi, scoţieni, galezi), irlandezi, alte grupuri (peste 8% din totalul populaţiei Marii Britanii se declară aparţinând unei „minorităţi etnice”, cu origini în Africa, Asia şi, mai recent, Europa Centrală)

Religie: creştini protestanţi, catolici, ortodocşi, musulmani, sikh, hinduşi

PIB (estimări 2005): total - 1,833 trilioane USD (locul 6 în lume); pe cap de locuitor – 30.470 USD (locul 18 în lume)

Guvernul: Marea Britanie este o monarhie constituţională, puterea executivă fiind exercitată, în numele monarhului, de prim ministru şi alţi membri ai Cabinetului, care conduc departamente (ministere). Cabinetul, inclusiv prim ministrul şi alţi miniştri, alcătuiesc Guvernul Majestăţii Sale. Aceşti miniştri sunt aleşi din cadrul şi răspund în faţa Parlamentului, organul legislativ, care este considerat, prin tradiţie, „suprem” (poate legifera în orice domeniu şi nu este dependent de nici o decizie a înaintaşilor). Marea Britanie este una dintre puţinele ţări din lume care nu au o constituţie codificată într-un document fundamental, bazându-se, în schimb, pe obiceiuri consacrate prin tradiţie şi pe un număr de legi constituţionale separate. În timp ce monarhul este şeful statului şi, teoretic, deţine puterea executivă, prim ministrul este şeful guvernului. Guvernul este răspunzător, în principal, în faţa Camerei Comunelor, din cadrul căreia, potrivit tradiţiei constituţionale, este ales prim ministrul. Majoritatea membrilor Cabinetului provin din Camera Comunelor, restul fiind membri ai Camerei Lorzilor. Nu este obligatoriu, din punct de vedere legal, ca miniştrii să provină din Parlament, deşi, în prezent, aceasta este practica. Membrul Parlamentului (MP) care conduce majoritatea în Camera Comunelor este, în mod normal, numit prim ministru – de obicei liderul partidului cu cea mai mare reprezentare sau, dacă nu există o majoritate, liderul celei mai mari coaliţii.

Şeful statului: MS Regina Elisabeta a II-a, care a urcat pe tron în 1952 şi a fost încoronată în 1953.

Şeful Guvernului: Prim Ministrul Gordon Brown (Partidul Laburist), din anul 2007

Limba naţională: Deşi Marea Britanie nu are o limbă oficială, limba predominantă este engleza. Celelalte principale limbi indigene sunt limbile celtice insulare sau limbile celtice din Insulele Britanice – galeza, corniş, irlandeza şi scoţiana. Emigranţii veniţi după al doilea război mondial, inclusiv cei provenind din Conmonwealth, vorbesc un mare număr de limbi, printre care gujarati, hindi, punjabi, urdu, bengaleza, cantoneza, turca sau poloneza. Marea Britanie are cel mai mare numar de vorbitori de hindi şi punjabi care trăiesc în afara Asiei.

Simboluri:

- Steagul Marii Britanii este Steagul Unit (cunoscut sub numele de „Union Jack”). Acesta a fost creat prin suprapunerea steagurilor Angliei (Crucea Sfântului George) şi Scoţiei (Crucea Sfântului Andrei), cărora li s-a adăugat, în 1801, Crucea Sfântului Patrick, reprezentând Irlanda.

- Imnul naţional este „God Save the Queen”.

- Britania este o personificare a Regatului Unit, care îşi are originea în ocuparea sudului şi centrului Marii Britanii de către romani. Britania este simbolizată de o tânără femeie cu păr negru sau blond, purtând un coif corintian şi veştminte albe. Ea ţine într-o mână tridentul lui Poseidon iar în cealaltă un scut împodobit cu Steagul Unit. Uneori ea este reprezentată călărind un leu. În accepţiunea modernă, Britania este adeseori asociată cu puterea maritimă, de exemplu în cântecul patriotic „Rule Britannia”.

- Leul este un alt simbol al Marii Britanii; un leu este reprezentat, în spatele Britaniei, pe moneda de 50 pence, iar moneda de 10 pence are, pe verso, un leu; leul este folosit, de asemenea, ca simbol, pe steagul ne-ceremonial al Armatei Britanice. Leul a fost folosit frecvent ca element heraldic, inclusiv pe stema Regatelor Angliei, Scoţiei şi a Regatului Gwyned în Ţara Galilor. Leul este reprezentat pe stema echipei naţionale de fotbal a Angliei, aflându-se la originea popularului imn fotbalistic „Three Lions” (Trei Lei).

- Buldogul este, uneori, folosit ca simbol al Marii Britanii.

- Marea Britanie mai este personificată de personajul John Bull.

Ziua Naţională: În Marea Britanie nu se serbează Ziua Naţională ca în alte ţări. Numai în Irlanda de Nord (şi în Republica Irlanda) Ziua Sf. Patrick este sărbătoare oficială. Toate celelalte zile naţionale sunt zile normale lucrătoare:

- 1 Martie - Sf. David – este Ziua Naţională a Ţării Galilor

- 17 Martie – Sf. Patrick – este Ziua Naţională a Irlandei de Nord şi a Republicii Irlanda

- 23 Aprilie – Sf. Gheorghe – este Ziua Naţională a Angliei

- 30 Noiembrie – Sf. Andrei – este Ziua Naţională a Scoţiei

A doua zi de sâmbătă a lunii iunie este sărbătorită, în Marea Britanie, ca Zi Oficială de Naştere a Majestăţii Sale Regina.

Moneda: Moneda Marii Britanii este lira sterlină, reprezentată prin simbolul £. Banca Angliei este banca centrală care emite moneda, dar băncile Scoţiei şi cea a Irlandei de Nord păstrează dreptul de a emite propriile bancnote de lire sterline, cu condiţia să deţină în rezervă suficiente bancnote emise de Banca Angliei, care să acopere propriile emisiuni. Marea Britanie nu a adoptat moneda Euro, Guvernul angajându-se să organizeze un referendum pe această temă în momentul în care vor fi îndeplinite „cinci teste economice”. În prezent, opinia publică din Marea Britanie se împotriveşte acestei opţiuni.

Unităţi de măsură: În Marea Britanie sunt folosite atât unităţi de măsură imperiale cât şi unităţi de măsură ale sistemului metric. Marea Britanie a definitivat procesul de trecere la Sistemul Internaţional (metric) de unităţi şi măsuri în 1995, dar câteva unităţi şi măsuri din sistemul imperial sunt, încă, folosite oficial: berea neîmbuteliată trebuie vândută în „pints”, marea majoritate a indicatoarelor rutiere prezintă distanţele în mile şi iarzi, limitele de viteză sunt exprimate în mile pe oră, în consecinţă vitezometrele vehiculelor trebuie să poată indica viteza şi în mile pe oră, şi, chiar dacă livra a fost scoasă în afara legii în Marea Britanie, prin Legea Greutăţilor şi Măsurilor din 1878, uncia poate fi, încă, folosită pentru măsurarea greutăţii pietrelor preţioase şi a metalelor.

- Trebuie sa dispar acum, promite-mi ca n-o sa faci vreo prostie!, rosti repede tanarul,  privind catre fata,  se urca pe cal si o lua la goana, pana ce se pierdu in adancul padurii uscate.

Fata ramase singura privind catre padure. Era indecisa, infrigurata, speriata, dar totusi gandindu-se pentru cine face toate lucrurile acestea, i se insenina fata. SE gandea ca vor scapa , vor fi liberi, ca toti cei ce le vor raul vor pieri, si vor duce o viata linistita. Dar pntru ca toate acestea sa se intample, iar fratii sa dispara din viata lor, trebuia sa fie puternica, pentru a duce la indeplirile planul, asa ca isi sterse lacrimile ce incepura a curge pe obrazul fin si alb, si se intoarse langa locul stabilit.

Mavi si Nure se decisesera sa fuga atunci cand au constatat ca nu mai e nici o cale ca fratii lor sa se impace, in urma razboiluil purtat de-a lungul a zeci de ani , totul datorita mandriei.

Sta la fereastra si priveste ploaia ce bate usor in geam. Isi aminteste tot ce a fost, daca totul a avut vreun rost. Si nu stie de ce sau cum, stie doar ca e acum singura, intr-o casa pustie, goala, si e trista. Nu ar vrea sa stea aici sa priveasca, ploaia si mai tare o deprima. Se da jos  de pe pervaz, si se duce in sufragria mare. Coboara scarile impunatoare, cu balustrada  de lemn, si sta un pic pe ganduri.

- Hmm.... ce ar fi bine? 

Se aseaza pe canapea, dar imediat se ridica din nou. Soneria suna. Se grabeste pana la usa.

- Matiu? Buna! Ce faci pe-aici?( sarutandu-l repede pe obraz)

- Buna ziua!....

- Hai inauntru...

Ajunsi in salon, se aseaza pe canapea.

- Deci?

- Nu o sa crezi ce o  sa auzi! spunse tanarul, susotind

- Ce?

-  Andrei va pleca. Nu mai sta, toate planurile i-au fost date peste cap de sora aluia. I-a prins pe amandoi si i-a amenintat. L-a dat afara , i-a parat pe amandoi. 

- Nu!

Sta inchisa in turnul de piatra

In fiecare zi in oglinda-si zareste fata cea palida

Stralucirea, zambetul au pierit

Inima o data razvratita acum i-a-mpietrit

Singura ce-o vede e marea

Inalta valurile si spuma sa-i aline supararea

Cerul e negru, o vede

Noptea-i singura ce durerea i-o  crede

Stelele o asteapta noaptea la geam.

- Nu cred ca voi putea, nu cred ca voi putea! rostii cu glas tare, repede, baiatul.

In secunda urmatoare vazu usa inchizandu-se. Se vazu singur in turnul del mare, de unde nu putea sa fuga.

- Deschideeeeee! tipa Nu raman aici!

Disperat, se indrepta catte primul geam pe care-l zari. dar speranta-i fu spulberata cand vazu ca era fals, facut ca sa-l ameteasca si mai tare.

Baiatul fusese aruncat in turul mare de catre fratele sau pentru ca fusese considerat a fi u pericol in incercarea lui de a ocupa miseleste tronul. Sotia fratelui vitreg, Vitra,  pusese la cale planul de mult timp, ea fiind capul rautatilor intotdeauna si cea pe care Titu o urma de fiecare data, era ochii lui, o iubea pentru felul sau dinamic si agil de a fii, cu toate ca de multe ori fucuse lucruri necugetate, sau ii fusese infidela.

Stiind ca si de aceasta data il va ajuta, acum cand avea cea mai mare nevoie de ea, pentru luarea puterii, se increzu in abilitatile ei.

Vitra planuise ca dupa moartea tatalui lui  Titu, sa preia puterea cu armatele pe care le avea la dispozitie, si sa-l indeparteze de la tron pe Vincent, care era tanar si inocent, se gandea ea, sau sa-i intoarca pe supusi imoptriva lui.

Vitra era o femeie agila, frumoasa, fata ii era ovala, avand trasaturi usor ascutite, parul lung si negru-i flutura de fiecare data cand statea la geam privind in departre, simtind sentimentul de putere, libertate, mandrie ca ajunsese regina, ochii albastrii ii scanteiau de fiecare data cand simtea fercirea sau  mania, cand ii reuseau intrigile si planurile, corpul ii era suplu si imbracat in cele mai scumpe rochii brodate cu cele mai pretoase pietre, sanii rotunzi ca doua mere ii erau stransi de corsetele unice, comandate special , imbodobite cu dantela neagra, preferata ei. Ajunsese regina cu greu, dupa ce fusese luata de catre Titu dintr-un bordel. Nu dorea sa renunte tocmai acum, cand era atat de aprope de putere. Setea de putere absoluta o impingea de fiecare data sa construiasca cele mai abile planuri, sa razvrateasca masele de oameni, sa cucerasca orice barbat cu scopuri ascunse, sa tradeze.

Era cu adevarat sprijinul lui Titus si persoana in careacesta se incredea cel mai mult.

Vazand ca nu poate sa intoarca supusi impotiva lui Vincent,  recurse la alta varianta, repede, pentru a nu pierde vreamea. Il captura pe Vincent cu ajutorul catorva supusi de incredere, pe acuns, si cu ajutotul lui Titu, il inchisera in turn, pentru a nu mai stii nimeni nimic de el. Acesta era un plan temporar, pentru ca apoi sa-l duca departe, unde sa-l ucida.

Baiatul statea inchis in turn. Stia, banuia ceva, dar totusi nu-i venea a crede ca fratele sau ar fi in stare sa-l omoare. Se duse din nou catre geamul fals, cautand cu privirea o iesire, dar nu vazu nimic. Mai se plimba prin camera cu pereti grosi, ziditi, gandindu-se.Isi dadu seama ca fratele lui a facut ceva pentru ca sa sa fure puterea, insa nu crezuse vreodata ca fratele lui vitreg ar face asta. Se gandi.... pentru o clipa ii trecura prin minte numele tuturor celor de la curte.... ii banuia pe toti. De caand tatal sau murise, situatia era incerta. Slugile erau neincrezatoare intr-un copil de 18 ani, doar batranul Tova ramasese neschimbat. Puternic, de incredere, el fusese slujitorul al lui Atro.

Dintr-o data numele Vitra ii ramase in minte. Nustia de ce sau cum.

- Nu scoate niciun cuvant!Taci! spuse femeia

- Nuu..! murmura fata

Fiinta in alb o lua repede si o puse intr-un fel de sanie mare si veche, fata apucand doar sa vada caii albi care erau inhamati in fata trasurii. Nu-si venea a crede ce i se intampla.

Urmatorul lucru pe care-l vazu era tapiteria stralucitoare, interorul somptuas al saniei ce parca o orbea. Ametita, speriata, auzi din nou:

- Sa nu scoti vreun cuvant pentru ca o vei pati! Mergem acasa! Ai sa vezi!

-Unde? se auzi slab glasul fetei speriate

Intrebarea ramase fara raspuns, caci finnta parea nervoasa, si se uita pe geam, asigurandu ca nu vine cineva.

Sania mare si alba, trasa de multi cai, era coondusa de un om batran la fel de ireal ca si femeia. Numai ca acesta parea din alta poveste, parea saracacios, parca era un pitic, o sluga. Inainta cu repezicinue, parca zburand, trasa de caii puternici,  prin marele pustiu. 

Printre genele grele fata vazu ca spatiul se tranforma, si nu mai seamana deloc. Noul taram era alb, inghetat, acoperit de zapada nemarginita, zari si cateva case mici, acoperite toate de zapadsa, parca inghetate demult, si moarte. Speranta ca va gasi pe cineva acolo, se stinse.

Sania continua sa strabata cu repeziciune marea de zapada. Fiinta in alb nu mai parea agitata deloc, si nu se mai uita prin geam. Se intoarse catre fata, adresandui-se:

-Numele meu e Atina.... eu sunt stapana a ceeea ce vezi.. Spune-mi, care e numele tau?

- Bisa....  rosti nesigur fata

- Ai sa vezi.... Bisa.

Ania zbura prin zapada alba si gheata in care se oglindea toata frumusetea fiintei, tenul alb imaculat, parul blond stralucitor, ochii de un albastru profund,pana ce ajunsera in fata unui castel de gheata. 

Nici acum fetei nu-i venea a crede. Marea de zapada nemarginita, crea impresia unei lumi de poveste. Castelul parea a fi facut in intregime din gheata, formele ascutite dand impresia unor sageti de gheata. 

Fiinta cobora din sanie , apoi o lua pe fata de mana, si cobora si ea. 

- Besto, deschide portile! porunci cu glas puternic

Imediat piticul deschise portile imense, facute tot din gheata, ca toate lucrurile din Taramul Inghetat.

- Haide!

Fata se vazu deadata intr-o poveste.

Scutura din cap, nestiind ce sa faca. Incerca sa o ia la fuga inapoi, speriata, insa auzi pe cineva strigand. Vocea era subtire, parca a unei femei tinere.

-Hei!Cine-i acolo?, striga vocea, apropiindu-se din ce in ce mai mult.

Fata se inspaimanta si mai tare, atunci cand auzi niste racnituri ca de fiara, si o lua inapoi pe aleea alunecoasa. Din nou constata ca nu putea fugi afara, ci alerga in zadar si tot i loc parca ramanea. Se tara repede catre o tufa din apropiere cu toate fortele, in timp ce racniturile se auzeau tot mai des si din ce in ce mai aproape. Isi dadu seama ca fiarele erau niste caini, dar ce fel de caini sa latre asa de puternic? Nici nu avu timp sa intoarca capul, ca in fata zari o femeie puternica, inalta, cu trasatiri ascutite, parul blomnd si lung, imbracata in blanuri albe, ce parea a fi ireala. Femeia o trase afara intr-o fractiune de secunda, astefel ca fata apuca sa tipe decat o data.

Filme

Cateva filme pe care le recomand:

1. Interview With The Vampire

Ecranizare dupa cartea scrisa de Anne Rice(una dintre preferatele mele), Interview With The Vampire din seria Vampire Chronicles, cu actori foarte bine alesi: Brad Pitt, Tom Cruise, Kristen Dust, Christian Slater. Filmul respecta in mare  parte cartea. Un film bun.

2. Velvet Goldmine

Fimul reconstituie o mica parte din viata celebrului David Bowie. Este ilustrata perioada anilor 70, perioada de glorie a glam rockului cand barbatii se machiau, purtatu celebri pantofi cu toc, haine si costume extravagante. Actori: Ewan McGregor, J. R. Meyer, Christian Bale. 

3.

Ed Wood

Un film  unic  despre cel care a fost considerat cel mai prost regizor al tuturor timpurilor, Edward D. Wood jr., ( interpretat de Johny Depp ) realizat in alb negru, regizat de excentricul Tim Burton. Martin Landau il interpreteaza pe Bela Lugosi,  idol si prieten al lui Edward, rol pentru care primeste globul de aur si oscar pentru cel mai bun actor in rol secundar.

4. Before Night Falls

In film este vorba despre viata scriitorului cubanez Reinaldo Arenas, interpretat de Javier Bardem, persecutat datorita inclinatiei lui sexuale si cartilor scrise. Este inchis de mai multe ori sub diverse acuzatii false, pentru ca in cele din urma sa plece in S.U.A.

Case ciudate

 

Fara sfarsit

Nestiind cum a ajuns acolo, datorita caror imprejurari, se ridica, se uita atent imprejur. Era noapte, se afla intr-un camp mare, pustiu, singuri prezenti  erau maracinii inalti si desi, nici urma de om, sau animale. Brusc o cuprinse un sentiment de teama, nesiguranta. Se mai uita o data atent  imprejur, dupa care pleca cu speranta ca daca va mai merge , probabil va da de vreo casa, de cineva. O lua incet pe aleea intunecata care serpuia si se bifurca de parte si de alta a dealului, insotita permanet de sentimentul de nesiguranta. Cerul era innorat, purpuriu spre negru, si de fiecare data cand privea catre negrul  nemarginit,. se ingrozea si mai tare. I i era frica, insa continua sa mearga asa, pana ce auzi un zgomot si tresari de spaima. Isi indrepta urechea si asculta. Zgomotul venea dintr-un tufis mic. Se opri in loc.  Din  tufis  sari repede, aproape ca nici nu-l vazu bine, un iepure , care o lua fuga prin pustiu.  Fata trase o sperietura zdravana. " Totusi e un iepure", se incuraja singura spunandu-si in sinea ei ca va trebui sa merga ma departe, numai gandul ca va ramane in campul pustiu o facea de fiecare data sa tresara.

O lua din nou la dreapta si mai merse pana cand zari o lumina. Nici ea nu stia de unde vine, deoarece ceata era deasa. Abia acum isi date seama ca se apropia dimineata. Continua insa sa mearga, impinsa de speranta ca va gasi pe cineva acolo. Incet, incet incepu a calca pe pavajul care se forma si ducea spre poarta unei case. Abia acum, ca se apropiase, incepu sa vada mai bine. Zari o poarta imensa, din fier, inalta, inconjurata de liane lungi care pareau vechi de zeci de ani. Simtea frigul si mai tare, prin hainele subitri, asa ca puse repede, fara a mai sta mult pe ganduri, mana pe poarta  rece. Mana firava nu putu sa deschda suficient de mult poarta iminsa si grea, asa ca mai incerca o data cu putere, si vazu poarta cea mare deschisa.

Pentru o clipa ramase uimita de ce vazu. O curte imensa , nemarginita, trista parca, acoperita de frunze colorate, si de bruma, cu pomi inalti , batrani, ale caror crengi atarnau ca niste stafii in noapte. In spate vazu o casa mare, impunatoare, ca parea veche, asemandu-se cu un castel. Geamurile erau mari, din cate putea zari, insa doar intr- o camera era lumina. Casa mare era inconjurata de tufe mari, ce pareau a fi trandafiri, si se vedeau vechi alei pavate care duceau in multe directii.  Fata decise sa o ia pe alea ce ducea spre casa. Se incuraja singura, si porni. Merse ce merse si isi datu seama ca merge degeaba,  parca nu inainta cu nici un pas facut. Pentru un moment crezu ca e devina oboseala, insa mai merse si isi datu seama ca nu ajunge nicaieri. Drumul i se parea interminabil si pantofii parca o strangeau.