Ajuns in camera, deschise tv-ul. La fel de repede il inchise. Nu-i placea. Il plictisea.

Isi date jos ochelarii. 

Nu stia daca mai putea salva ceva, daca lumea va fi din nou ca inainte, dar ii era prea greau sa mai creada. L ael era mai bine. Nu erau obstacole, totul se petrecea dupa cum doarea el. Actinua el o facea. Peisajul era al lui, personajele inca nu le descoperise. Totul era infinit, era o vale lunga, interminabila. Si el credea ca trebuie sa fie cineva acolo.

Ei erau acolo. Toti. Da, erau. Acum ii descopera. Prietenii lui. Asa cum dorea el sa fie. Intunecati, nimeni nu-i vedea cunostea, nu-i putea descoperi. Doar el. Ei ieseau din intunericul acela,  in lume alui era intuneric. Poate ca asa isi dorise el? Nu stia. Dar ei vorbeau, i se destainuiau.

Unul era albastru, altul negru, altul gri, mari, mici , si il priveau.