Dincolo de portile imense de gheata, fata vuzu o lume noua, ochii ii fugeau in toate partile, nu stia incotro sa se uite mai repede, caci imensiatea de alb aproape ca o orbea. Se uita in sus, vazu cerul albastru, apoi isi cobori privirea si tresari.... vazu fel de fel de finnte, un fel de pitici, care pareau pe jumatate oameni, jumatate reni, nici ea nu era prea sigura, ce pareau a fi slugile cuiva, cu parul alb ca si zapada, fetele si pielea fina, imbracati in blanuri rupte, cai albi ce trageau imense sanii cu repeziciune, strabatand vaile inzapezite precum fulgerul, case micute acoperite de zapada, turturi mari ce sclipeau precum diamantele, brazi inalti cum niciodata nu mai intalnise, ce atingeau cerul albastru ca niste sageti, in departare se zareau cu greau lacurile inghetate. Parea a fi o lume ciudata, a ghetii si zapezilor, caci soarele aici nu exista. Fata, isi arunca privirea peste vaile inghetate, nesfarsite, strabatu cu privirea cu o lacoma repeziciune imprejurimile, si zari niste lucruri ce pareau a fi statui facute din gheata, ce aveau fie forme de animale, fie de oameni impietriti demult, cu expresii de frica pe fata. Se uita intr-o parte si-n cealatta curioasa, dar simti o mana rece ce-o strangea.Fiinta spuse:
- Hai , intra.
Abia acum fata isi arunca privirea curioasa in fata, si zari castelelui cel mare, facut in intregime din gheata, ce scanteia orbitor, cu turnuri inalte ce pareau ca urca spre cer si nu se mai termina.
Uimita, fata o urma pe femeie, care intra in castellu cel mare, iar ecoul vocii rasuna ca intr-o alta lume
- Vino! Am ajuns!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu