Fata era in acelasi timp speriata, nedumerita, dar si curioasa sa cunoasca imprejurimile ce-i faceau cu ochiul. Ochii mari, albastrii ii se racuceau in orbite, lacomi sa vada tot mai mult.

Fiinta pasi inauntru, iar fata dupa ea. Cum intra inauntru, isi vazu chipul refelctat in gheata, si se sperie:

-Haaaa!

Imprejur era numai gheata groasa, de o parte si de altaa coridorului lung in care se aflau stateau asezate sute de oglinzi imense, ce formau parcaun labirint, in care odata cineva intrat, nu mai putea iesti. Privi in sus si i se paru ca incaperea era infinita.  Peste tot se zareau mese, scaune, obiecte , sculptate in gheata cu maiestrie. Ajunsera la capatul coridorului, si fiinta dechise inca o usa, care lasa sa se vada un salon mare, larg cel mai  frumos din cate vazuse pana atunci.

Fata aproate ca ametii.