Sta la fereastra si priveste ploaia ce bate usor in geam. Isi aminteste tot ce a fost, daca totul a avut vreun rost. Si nu stie de ce sau cum, stie doar ca e acum singura, intr-o casa pustie, goala, si e trista. Nu ar vrea sa stea aici sa priveasca, ploaia si mai tare o deprima. Se da jos  de pe pervaz, si se duce in sufragria mare. Coboara scarile impunatoare, cu balustrada  de lemn, si sta un pic pe ganduri.

- Hmm.... ce ar fi bine? 

Se aseaza pe canapea, dar imediat se ridica din nou. Soneria suna. Se grabeste pana la usa.

- Matiu? Buna! Ce faci pe-aici?( sarutandu-l repede pe obraz)

- Buna ziua!....

- Hai inauntru...

Ajunsi in salon, se aseaza pe canapea.

- Deci?

- Nu o sa crezi ce o  sa auzi! spunse tanarul, susotind

- Ce?

-  Andrei va pleca. Nu mai sta, toate planurile i-au fost date peste cap de sora aluia. I-a prins pe amandoi si i-a amenintat. L-a dat afara , i-a parat pe amandoi. 

- Nu!