Acum parca totul era mai bine. In drum spre casa se intalnise cu un tip, si totul mersese. Parea ca se aseamana cu el intru-un fel sau altul, parea ca l-ar intelege, si ca e la fel de certat cu lumea ca si el. Vorbisera despre scoala putin, se imprietenisera. Se vor intalni si maine.

Statea pe pat. Auzi usa de la inttrare . Brusc, reveni din nou la starea de dinainte. Nu, era doar o iluzie. Nici el nu stai ce. Nu era mai bine. Era tot nor negru afara, pereti prea gri si mici, parca-l strangeau. Lumea intreaga era fara culoare, palida, si el era la fel. El dse jucase in ea candva,   acum ea se juca cu el. Si-l ametea, rau.

Arunca o privire in jur. Iar. Nimic nu era prea shimbat fata de ieri. Monoton, fraa vlaga, mobila veche. Lacrimile erau pe obraji zi de zi. 

Se ridica si se duse la baie. Se uita in oglinda, se gandi, si iar se gandi, si iar.  La multe. La ea, la ei, din nou la ei, si isi vazu fata. Nu stai cine e in oglinda, nu-l cunostea pe acela. Ochii rau pierduti, departe, intr-o alta lume. Poate la fel de pustie sau poate nu. 

Incet, incet isi construia o lume alui. In care numai el avea acces. El decidea de ce , cum,  in ce fel.

Lucrurile toate erau ale lui acolo.

Se intoarse in camera cu pasi mici, nu facu zgomot. Nu era zgomo aicit, dar in lumea lui erau tipete, erau confesiuni, razbunare.