Iubesc ploaia. Imi place frigul, tot ce e rece, gheata, zapada imaculata, ceata, burnita. Intotdeauna a fost asa. 

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Descintec de ploaie




Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

Ploaie urbana


  
Ploua!...
In orasul nostru romanesc
Ploua asa cum stim cu toti ca ploua —
Ploua “gris” ca-ntr-o estampa japoneza...
Pietonii pe trotuare se raresc,
O trasura cu un “Chrysler” in viteza,
Trec in sens invers
Si se ciocnesc...
Iar un popa cu sutana noua
Sta lipit de chioscul de ziare,
Ca un Crist de abanos intr-o vitrina
Plina
Cu tot felul de obiecte rare...
Ploua...
Si-n orasul nostru ploaia canta,
Canta ca un fonograf stricat...
De trei zile si trei nopti, neincetat,
Un tenor cu vocea falsa se framanta
Si pe strazi,
Si-n curte la palat...
Un tramvai se-ntoarce de la gara,
Si-n tramvaiul plin de pasageri
Toata lumea canta-n cor pe dinafara,
Ce-a cantat si ieri,
Si-alaltaieri...


Ploua!...
Si-n orasul nostru romanesc,
Bantuit de gripa si ftizie,
Tinerii fumeaza si tusesc,
Iar batranii dor m in vesnicie,
Ca solutiile puse-n... (paranteza)...
Ploua “gris” ca-ntr-o estampa japoneza...

"Se mai intampla sa ne indragostim de un fenomen al naturii. Byron a mangaiat un fulger, Li Po a imbratisat oglindirea lunii in apa, Shelley a adormit printre valuri, iar Empedocle s-a imbatat cu lava. Ploaia ne cade in brate, ne saruta si ne paraseste. Ca o amanta, intermitenta din fire, ea vine cand nu ne asteptam. Ea distruge orele triste. Frumusetea ploii sta in caracterul ei imprevizibil. De fiecare data, atingerea ei ma surprinde, mi se face pielea de gaina. Nu va fi nici un divort. Sotie credincioasa, ploaia e cu noi pretutindeni. La capatul zilelor, o regasim in picaturile din perfuzia de la spital." (Martin Page)